Instrumentul ales pentru a evalua nivelul de informare a grupului ţintă cu privire la piaţa muncii, oportunităţile de formare, condiţiile de muncă la nivel local, naţional şi european este ancheta sociologică pe bază de chestionar.
Colectivitatea statistică generală a fost asimilată cu grupul ţintă, şi anume 1000 persoane din mediul rural (comunele Popeşti, Nicolae Bălcescu şi comunele limitrofe) - dintre care:
- 600 persoane aflate în căutarea unui loc de muncă
- 200 persoane inactive
- 200 persoane ocupate în agricultura de subzistenţă
Eşantionul pe care s-a realizat ancheta este format din 200 persoane – cu o reprezentare proporţională a categoriilor descrise anterior – respectiv
- 120 persoane aflate în căutarea unui loc de muncă – dintre care 40 şomeri tineri şi 40 şomeri de lungă durată
- 40 persoane inactive
- 40 persoane ocupate în agricultura de subzistenţă
Din punct de vedere geografic eşantionul este format din:
- câte 50 persoane din comunele Popeşti şi Nicolae Bălcescu
- câte 10 persoane din comunele limitrofe: Budeşti, Milcoiu, Dănicei, Stoileşti, Galicea, Roeşti, Şirineasa, Frânceşti, Cernişoara şi Oteşani
Reprezentarea proporţională a grupului ţintă şi o acoperire geografică a tutror comunelor vizate au fost singurele criterii de selecţie a eşantionului.
În urma anchetei a rezultat o structură pe sexe de 61% femei şi 39% bărbaţi şi o structură pe grupe de vârstă astfel:
- 58 între 18 – 25 ani
- 58 între 26 – 35 ani
- 60 între 36 – 50 ani
- 24 peste 50 ani
A fost utilizat un chestionar cu intrebări închise (cu o singură excepţie, întrebarea III: „Enumeraţi minim 3 drepturi ale cetăţenilor europeni implicate de libera circulaţie a persoanelor/forţei de muncă”), structurat pe trei nivele: un set de întrebări referitoare la nivelul de informare al respondenţilor cu privire la 3 mari domenii de interes: instituţii/autorităţi publice, drepturi şi îndatoriri ale cetăţenilor, respectiv piaţa muncii şi oportunităţile de formare la nivel local, un al doilea set care vizează atitudinea respondenţilor faţă de muncă, formare profesională şi mobilitate ocupaţională şi, în final, patru întrebări de identificare (sex, vârstă, studii, ocupaţie).
Chestionarele au fost aplicate în cursul lunilor februarie şi martie 2010, atât în cadrul celor două Birouri Zonale de Servicii Integrate de Ocupare din comunele Popeşti şi Nicolae Bălcescu cât şi în teren.
Cei doi info-officeri angajaţi ai birourilor au selectat 225 respondenţi din comunele menţionate la paragrafun anterior. În acest scop s-au deplasat la primăriile comunelor limitrofe (Budeşti, Milcoiu, Dănicei, Stoileşti, Galicea, Roeşti, Şirineasa, Frânceşti, Cernişoara şi Oteşani) în luna februarie, cu această ocazie asigurând şi promovarea proiectului şi diseminarea informaţiilor legate de facilităţile pe care acesta le va oferi locuitorilor din comunele vizitate. În luna martie, odată cu deschiderea celor două birouri, au fost aplicate chestionare unui număr de aproximativ 120 vizitatori în primele 3 săptămâni de funcţionare efectivă a birourilor. Din cele 225 chestionare aplicate au fost validate şi prelucrate 200 (restul fiind anulate fie pentru că au fost completate greşit fie pentru că respondenţii nu făceau parte din eşantionul reprezentativ).
REZULTATE
Nivelul de informare cu privire la atribuţiile şi modul de funcţionare a unor instituţii publice
Întrebările au vizat în ce măsură respondenţii cunosc atribuţiile şi modul de funcţionare a celor mai reprezentative structuri ale administraţiei publice centrale (Instituţia Prefectului) şi locale (Consiliul Judeţean, Consiliul Local, Primăria), ale unor instituţii ce activează în domenii legate de muncă şi prestaţii sociale (Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea, Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Vâlcea şi Inspectoratul Teritorial de Muncă) ca şi ale Instituţiilor Uniunii Europene în general.
Destul de previzibil, procente foarte mici (2-9%) din numărul respondenţilor se consideră foarte bine informaţi cu privire la aceste instituţii, mai mici chiar decât procentele date de respondenţii neinteresaţi (opţiunea „nu mă interesează” fiind bifată de până la 9% din numărul celor chestionaţi)
Instituţia Prefectului este cea mai puţin cunoscută, 13% dintre respondenţi declarându-se bine şi foarte bine informaţi şi 22% estimând ca sunt destul de bine informaţi cu privire la atribuţiile şi modul de funcţionare a acesteia.
La polul opus, instituţiile administraţiei publice locale – Consiliul Judeţean, Consiliul Local, Primărie – întrunesc cel mai mare procent de persoane care se consideră foarte bine şi bine informate – 30%, 15% apreciind ca sunt destul de informaţi
Relativ puţin cunoscută este şi Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Vâlcea – despre care doar 8% din respondenţi se consideră foarte bine şi bine informaţi şi 9% dintre aceştia apreciază că sunt destul de bine informaţi.
Ceva mai bine cunoscută – deşi destul de puţin, având în vedere caracteristicile grupului ţintă - este Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea – apreciată a fi bine şi foarte bine cunoscută de 27% dintre respondenţi, 18% considerându-se destul de bine informaţi.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea – este mai bine cunoscut chiar decât administraţia publică locală, 31% dintre respondenţi considerându-se bine şi foarte bine informaţi cu privire la atribuţiile şi modul de funcţionare a acestuia. Interesant este şi faptul că nici un respondent nu a optat pentru varianta „nu mă interesează” –la celelalte instituţii procentul celor neinteresaţi variază între 1 – 6%.
Instituţiile Uniunii Europene, în ansamblu, sunt percepute ca nefiind foarte bine cunoscute, 21% din respondenţi considerându-se bine şi foarte bine informaţi.
Comparând cele 6 structuri după percepţia nivelului de informaţie în rândul respondenţilor în general, și a respondenților pe sexe rezultă graficele de mai jos (după procentul respondenţilor care se consideră foarte bine şi bine informaţi):
Procentul bărbaţilor care se declară informaţi şi foarte bine informaţi este cu 2-17% mai mare decât al femeilor.
Se observă o uşoară schimbare a ordini în graficul al treilea, pe primul loc situându-se administraţia publică locală (Consiliul Judeţean, Consiliul Local, Primării) iar AJOFM trece pe locul 2.În toate cazurile Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale rămâne pe ultimul loc.
Din punct de vedere al vârstei respondenţilor, cea mai informată grupă este, surprinzător, grupa de peste 50 de ani.
Instituţiile Uniunii Europene sunt cel mai bine cunoscute la nivelul tinerilor – 18-25 de ani, grupă de vârstă care, altfel, este pe ultimul loc ca nivel de informare (o medie de 20% respondenţi declaraţi ca bine şi foarte bine informaţi).
Grupa de vârstă de peste 50 de ani este foarte bine informată cu privire la Inspectoratul Teritorial de Muncă, Instituţia Prefectului, autorităţile locale şi chiar instituţiile Uniunii Europene dar slab informată cu privire la AJOFM şi aproape deloc informată cu privire la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale (nici un respondent din această categorie nu se declară bine sau foarte bine informat despre AJPS)
Instituţiile Uniunii Europene sunt cel mai bine cunoscute la nivelul şomerilor tineri – grupă care, în general, se află pe locul III ca nivel de informare (o medie de 22% respondenţi declaraţi ca bine şi foarte bine informaţi).
Se mai remarcă gradul egal de cunoaştere a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă în rândul a trei categorii: şomeri tineri, şomeri de lungă durată şi persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.
Nivelul de informare cu privire la drepturile şi îndatoririle cetăţenilor – în România şi Uniunea Europeană
O cât mai bună cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor ce ne revin atât ca cetăţeni ai României cât şi ca cetăţeni europeni este esenţială în exercitarea acestor drepturi, în special în condiţiile libertăţii de circulaţie a persoanelor oferită de statutul României de membră a Uniunii Europene.
Din acest motiv o altă categorie de întrebări vizează cunoaşterea a trei drepturi fundamentale ale cetăţenilor atât ca locuitori ai României cât şi ai Uniunii Europene: dreptul la muncă, la educaţie şi la libera circulaţie a persoanelor.
Primele două dintre drepturile menţionate sunt bine şi foarte bine cunoscute de peste 50% dintre cei chestionaţi. Astfel 56% dintre respondenţi apreciază că sunt bine şi foarte bine informaţi cu privire la dreptul la muncă şi un procent şi mai mare – 74% se consideră bine şi foarte bine informaţi cu privire la dreptul la educaţie.
De remarcat de asemenea că doar 1% dintre respondenţi declară că nu sunt interesaţi de aceste drepturi.
Dreptul la libera circulaţie este de asemenea bine cunoscut, 48% dintre respondenţi apreciază că sunt bine şi foarte bine informaţi cu privire la acesta şi 1% declară că nu sunt interesaţi.
Pe ultimul loc din punct de vedere al nivelului de informare se află drepturile şomerilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă – cu un procent de 44% respondenţi bine şi foarte bine informaţi şi 3% declarînd că nu sunt interesaţi.
După sexe, procentul bărbaţilor care se declară informaţi şi foarte bine informaţi este din nou mai mare decât al femeilor, de data aceasta cu 9-20%.
Comparând cele 4 drepturi după percepţia nivelului de informaţie în rândul tuturor respondenților, în rândul bărbaţilor și în rândul femeilor rezultă următoarele grafice (ordonate după procentul celor care se consideră informaţi şi foarte bine informaţi):
Din punct de vedere al vârstei respondenţilor, cea mai informată grupă este formată din persoane între 35-50 de ani, cea mai puţin informată fiind grupa celor peste 50 de ani – care se remarcă şi prin foarte scăzuta cunoaştere a drepturilor şomerilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (doar 6% dintre respondenţii acestei categorii de vârstă se declară bine şi foarte bine informaţi).
Aşa cum era de aşteptat, dreptul la educaţie este cel mai bine cunoscut în rândul tinerilor – 18-25 de ani, 86% dintre ei declarându-se bine şi foarte bine informaţi cu privire la acest drept.
Din punct de vedere al statutului ocupaţional, persoanele ocupate în agricultură reprezintă din nou cea mai slab informată categorie – dreptul la muncă fiind cel mai bine cunoscut la nivelul acestei categorii (60% dintre respondenţi s-au declarat bine şi foarte bine informaţi cu privire la acest drept).
Cea mai informată categorie este de această dată cea a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă – şi care nu intră nici în categoria şomerilor tineri nici în a şomerilor de lungă durată.
Dreptul la educaţie este din nou cel mai bine cunoscut în rândul tinerilor – şomerii tineri, 85% dintre ei declarându-se bine şi foarte bine informaţi cu privire la acest drept.
Legat de această categorie de întrebări o întrebare ulterioară – singura întrebare deschisă a chestionarului – vizează aprofundarea nivelului de cunoştinţe privind drepturile cetăţenilor. Este vorba despre întrebarea nr. III: Enumeraţi minim 3 drepturi ale cetăţenilor europeni implicate de libera circulaţie a persoanelor/ forţei de muncă
Doar 57% dintre cei chestionaţi au dat un răspuns la această întrebare, 32% nu au dorit deloc să menţioneze ceva iar 5% au răspuns „nu ştiu”.
8% dintre respondenţi au menţionat 5 drepturi distincte, 6% au menţionat 4 drepturi distincte, 36% au menţionat 3 drepturi, 4% au menţionat 2 drepturi şi 4% au menţioant un singur drept. 6% dintre respondenţi au reformulat dreptul precizat în întrebare (libera circulaţie a cetăţenilor, libera circulaţie a forţei de muncă, libera circulaţie pe piaţa muncii etc.)
Aproximativ 30 % dintre respondenţi au menţionat drepturi care ţin mai degrabă de Drepturile Fundamentale ale Cetăţenilor Europeni decât de libera circulaţie a forţei de muncă (dreptul la viaţă, la libertate, la educaţie), operatorii de interviu având instrucţiuni clare să nu corecteze şi să nu influenţeze răspunsurile.
După statutul ocupaţional, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă (şi nu se încadrează la categoria şomeri tineri sau şomeri de lungă durată) a răspuns în cel mai mare procent la întrebarea nr. III.
După grupele de vârstă, cel mai mare procent al persoanelor care au răspuns la această întrebare – raportat la numărul total al respondenţilor din respectiva grupă de vârstă – este cea a persoanelor între 26 – 35 de ani.
Aşa cum reiese din tabelul de mai jos, cel mai des menţionat a fost dreptul la muncă, amintit, sub diferite forme (dreptul la condiţii de muncă, contract de muncă, respectarea contractului de muncă, program de muncă de aproximativ 8 ore, dreptul de a munci) de 43% dintre respondenţi. Pe locul doi se situează, sub diferite forme de exprimare, dreptul la libertate (libertate de exprimare, de gândire, de opinie, de circulaţie a forţei de muncă, libertate şi securitate, acces liber la justiţie).
Dreptul la educaţie a fost de asemenea des menţionat, de 15% dintre respondenţi, urmat de dreptul la asistenţă medicală (sănătate, ocrotirea sănătăţii) dreptul la şedere (rezidenţă, azil), dreptul la viaţă (un alt drept fundamental care nu este neapărat legat de libera circulaţie), dreptul la asistenţă socială (asigurări sociale, acces la sistemele de securitate socială, pensia minimă socială după 10 ani vechime, integritate socială şi morală), dreptul de vot (de alege şi a fi ales) şi dreptul la salariu (salariu minim, al 13-lea salariu)
Alte drepturi menţioante de respondenţi sunt: recunoaşterea diplomelor/studiilor, dreptul la şomaj după doi ani lucraţi consecutiv, dreptul la nediscriminare, ba chiar dreptul de a avea permis de conducere de la 16 ani şi legalizarea drogurilor.
Nivelul de informare cu privire la piaţa muncii şi oportunităţile de formare la nivel localAşa cum reiese din tabelul de mai jos, cel mai des menţionat a fost dreptul la muncă, amintit, sub diferite forme (dreptul la condiţii de muncă, contract de muncă, respectarea contractului de muncă, program de muncă de aproximativ 8 ore, dreptul de a munci) de 43% dintre respondenţi. Pe locul doi se situează, sub diferite forme de exprimare, dreptul la libertate (libertate de exprimare, de gândire, de opinie, de circulaţie a forţei de muncă, libertate şi securitate, acces liber la justiţie).
Alte drepturi menţioante de respondenţi sunt: recunoaşterea diplomelor/studiilor, dreptul la şomaj după doi ani lucraţi consecutiv, dreptul la nediscriminare, ba chiar dreptul de a avea permis de conducere de la 16 ani şi legalizarea drogurilor.
Nivelul de informare cu privire la locurile de muncă vacante – atât în general cât şi în domeniul specific de activitate al fiecărei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă este un indicator important al motivaţiei personale privind modificarea statutului ocupaţional, deoarece denotă interesul persoanelor vizate în a căuta un loc de muncă.
Nivelul de informare al persoanelor intervievate în ancheta de faţă nu este destul de ridicat având în vedere caracteristicile grupului vizat – persoane inactive pe piaţa muncii care, în mod normal, ar trebui să fie mai interesate în identificarea unui loc de muncă.
Astfel 31% dintre respondenţi se declară bine şi foarte bine informaţi cu privire la oferta locurilor de muncă vacante în general, procentul celor bine şi foarte bine informaţi cu privire la oferta locurilor de muncă vacante în domeniul lor de activitate fiind ceva mai mare: 36%.
Aceste procente ar fi, poate, satisfăcătoare dacă nu ar fi contracarate de procentul destul de mare al persoanelor dezinteresate – 5% dintre respondenţi declară că nu sunt interesaţi de locurile de muncă vacante în general şi 4% dintre aceştia nu au nici un interes pentru locurile de muncă vacante din propria profesie. Majoritatea acestora sunt persoane inactive şi persoane ocupate în agricultura de subzistenţă.
În mod similar, nivelul de informare cu privire la oportunităţile de formare este un indicator al flexibilităţii şi adaptabilităţii indivizilor la nevoile şi evolutia pietei locale şi regionale a muncii.
Aşa cum reiese din graficele de mai sus, la nivelul grupului ţintă vizat procentul persoanelor care se consideră bine şi foarte bine informate cu privire la oportunităţile de formare la nivel local – 34% – depăşeşte procentul persoanelor interesate de locurile de muncă vacante în general.
Ceva mai scăzut este procentul persoanelor care apreciază că sunt bine şi foarte bine informate cu privire la furnizorii de formare profesională la nivel local: 28%
Comparând răspunsurile după percepţia nivelului de informaţie în rândul respondenţilor în general, a respondenților de sex masculin și celor de sex feminin, rezultă că cel mai mare interes al lor este pentru locurile de muncă vacante în meseria fiecăruia, pe locul doi fiind oportunităţile de formare la nivel local
Din punct de vedere al vârstei respondenţilor, cea mai informată grupă este şi în acest caz formată din persoane între 35-50 de ani – remarcată şi prin nivelul ridicat de cunoaştere al furnizorilor de formare la nivel local (63% dintre respondenţi declarându-se bine şi foarte bine informaţi în acest sens).
Cea mai puţin informată este din nou grupa celor peste 50 de ani.
Din punct de vedere al statutului ocupaţional, persoanele ocupate în agricultură reprezintă şi în acest caz cea mai slab informată categorie.
Cea mai informată categorie este din nou cea a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă – şi care nu intră nici în categoria şomerilor tineri nici în a şomerilor de lungă durată.
Atitudinea faţă de muncă şi formare profesională
Proiectul Dezvoltare rurală durabilă prin îmbunătăţirea calităţii resurselor umane are un caracter inovativ prin “activarea beneficiarilor“ într-un complex de servicii integrate oferite de specialişti în domeniu şi prin activităţi centrate pe client, creîndu-se beneficiarilor toate condiţiile pentru a-şi pune singuri în valoare abilităţile şi cunoştinţele dobândite, crescând astfel mobilitatea şi independenţa lor pe piaţa muncii. În vederea atingerii acestor rezultate este foarte important să cunoaştem atitudinea subiecţilor faţă de muncă şi formare profesională.
Se observă că această atitudine este în general una pozitivă, 68% dintre respondenţi declarând că formarea profesională continuă şi învăţarea de-a lungul întregii vieţi este foarte importantă, 19% considerând-o destul de importantă şi doar 3% declarându-se neinteresaţi de subiect.
După vârstă, remarcăm că persoanele între 26-35 de ani consideră în cel mai mare procent că formarea profesională continuă şi învăţarea de-a lungul întregii vieţi sunt foarte importantă, cei foarte tineri clasându-se pe locul doi şi, oarecum firesc având în vedere atât grupul ţintă căruia ne adresăm cât şi contextul general (social, economic, cultural) al României, persoanele de peste 50 de ani acordă cea mai mică importanţă acestui aspect.
După sexe, respondenţii de sex feminin consideră, în proporţie de 70%, formarea profesională continuă şi învăţarea de-a lungul întregii vieţi ca fiind foarte importantă. Comparativ cu procentul bărbaţilor cu această opţiune – de 64%, remarcăm că femeile acordă o mai mare importanţă pregătirii profesionale.
După statutul ocupaţional remarcăm o schimbare a ordinii comparativ cu nivelul de informare. Astfel şomerii tineri sunt cei care acordă cea mai mare atenţie formării profesionale continue şi învăţării de-a lungul întregii vieţi, pe locul doi fiind categoria care s-a dovedit a avea cel mai scăzut nivel de informare: persoanele ocupate în agricultura de subzistenţă – 75% dintre aceştia considerând formarea profesională continuă şi învăţarea de-a lungul întregii vieţi ca fiind foarte importantă.
După vârstă, remarcăm că persoanele între 26-35 de ani consideră în cel mai mare procent că formarea profesională continuă şi învăţarea de-a lungul întregii vieţi sunt foarte importantă, cei foarte tineri clasându-se pe locul doi şi, oarecum firesc având în vedere atât grupul ţintă căruia ne adresăm cât şi contextul general (social, economic, cultural) al României, persoanele de peste 50 de ani acordă cea mai mică importanţă acestui aspect.
După sexe, respondenţii de sex feminin consideră, în proporţie de 70%, formarea profesională continuă şi învăţarea de-a lungul întregii vieţi ca fiind foarte importantă. Comparativ cu procentul bărbaţilor cu această opţiune – de 64%, remarcăm că femeile acordă o mai mare importanţă pregătirii profesionale.
După statutul ocupaţional remarcăm o schimbare a ordinii comparativ cu nivelul de informare. Astfel şomerii tineri sunt cei care acordă cea mai mare atenţie formării profesionale continue şi învăţării de-a lungul întregii vieţi, pe locul doi fiind categoria care s-a dovedit a avea cel mai scăzut nivel de informare: persoanele ocupate în agricultura de subzistenţă – 75% dintre aceştia considerând formarea profesională continuă şi învăţarea de-a lungul întregii vieţi ca fiind foarte importantă.
Disponibilitatea viitorilor beneficiari ai proiectului de a se angaja într-o altă localitate este un alt element foarte important în vederea promovării mobilităţii ocupaţionale.
Doar 19% dintre cei chestionaţi au declarat că sunt disponibili în orice condiţii să lucreze în altă localitate, 42% afirmând că sunt disponibili doar în anumite condiţii – toţi respondenţii din această categorie au menţionat pe primul loc un salariu mai mare.
Procentul bărbaţilor dispuşi să lucreze în orice condiţii în altă localitate este de 21%, mai mare decât al femeilor – 18%.
După categoriile de vârstă mobilitatea ocupaţională scade invers proporţional cu vârsta – categoria cea mai disponibilă de a lucra în altă localitate fiind cea a tinerilor – 18-25 de ani.
După statutul ocupaţional, cea mai mare disponibilitate pentru a lucra în altă localitate apare la categoria persoanelor inactive, urmată de cea a şomerilor tineri. Cel mai puţin disponibile pentru a lucra în altă localitate sunt persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă – altele decât şomerii tineri şi şomerii de lungă durată (majoritatea acestora sunt familişti, cu responsabilităţi care implică prezenţa lor cât mai activ în familie/gospodărie)
Disponibilitatea de a lucra în altă localitate din România şi nu numai depinde în mare măsură şi de experienţa anterioară în a fi angajat departe de casă. Din acest motiv am adresat o întrebare legată de experienţa într-o altă ţară din Uniunea Europeană, 18% dintre respondenţi declarând că au lucrat, cu sau fără forme legale, în străinătate.
Dintre aceştia 56% sunt bărbaţi şi 67% au vârsta sub 35 de ani, 6% fiind bărbaţi între 50-65 de ani şi 6% femei în vârstă de peste 65 de ani.
Promovarea mobilităţii ocupaţionale necesită de asemenea o evaluare a nivelului de informaţie cu privire la condiţiile de muncă în alte localităţi şi în alte ţări, din acest motiv o întrebare aparte se referă la drepturile specifice ale românilor care lucrează într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Răspunsurile relevă un grad mult mai mic de cunoaştere al acestor drepturi faţă de drepturile descrise la primul set de întrebări (dreptul la muncă, la educaţie, la libera circulaţie şi drepturile şomerilor/persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă). Doar 27% dintre respondenţi au declarat că sunt bine şi foarte bine informaţi cu privire la aceste drepturi.
Din nou bărbaţii s-au dovedit a fi mai bine informaţi, 31% dintre respondenţii de sex masculin afirmând că ştiu bine şi foarte bine drepturile românilor aflaţi la muncă în alt stat membru al Uniunii Europene, procentul corespunzător al femeilor fiind de 25%
După categoriile de vârstă – cei mai informaţi sunt respondenţii cu vârste cuprinse între 36 – 50 de ani – grupă care s-a dovedit bine informată şi cu privire la întrebările din prima parte a chestionarului – instituţii, drepturile cetăţenilor, piaţa muncii şi oportunităţile de formare.
După statutul ocupaţional, cei mai bine informaţi sunt şomerii de lungă durată iar nivelul minim de informare este în rândul persoanelor inactive.
După categoriile de vârstă – cei mai informaţi sunt respondenţii cu vârste cuprinse între 36 – 50 de ani – grupă care s-a dovedit bine informată şi cu privire la întrebările din prima parte a chestionarului – instituţii, drepturile cetăţenilor, piaţa muncii şi oportunităţile de formare.
După statutul ocupaţional, cei mai bine informaţi sunt şomerii de lungă durată iar nivelul minim de informare este în rândul persoanelor inactive.
Ultima întrebare este legată tot de atitudinea respondenţilor faţă de mobilitatea ocupaţională şi urmăreşte importanţa pe care aceştia o dau cunoaşterii drepturilor şi condiţiilor de muncă dintr-un alt stat înainte de a pleca la muncă în statul respectiv. Aşa cum reiese din graficul de mai jos, 77% dintre respondenţi consideră acest aspect foarte important şi 11% îl apreciază ca fiind destul de important.
Categoria de vârstă care acordă cea mai mare importanţă cunoaşterii drepturilor şi condiţiilor de muncă dintr-un alt stat înainte de a pleca la muncă în statul respectiv este şi cea mai informată cu privire la drepturile românilor plecaţi la muncă în străinătate – respectiv 36 – 50 de ani.
După statutul ocupaţional, şomerii tineri acordă cea mai mare importanţă cunoaşterii drepturilor şi condiţiilor de muncă dintr-un alt stat înainte de a pleca la muncă în statul respectiv. Pe ultimul loc se clasează persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, procentul celor din această categorie care consideră foarte important cunoaşterea prealabilă a drepturilor şi condiţiilor de muncă dintr-un alt stat fiind totuşi destul de mare – 70%.
